Misterul lui Barbă Neagră și al navei sale cu cărbune ar fi fost rezolvat

Misterul Piratului Barbă Neagră și al navei sale scufundate este posibil să fi fost rezolvat de noi cercetări.

Misterul Piratului Barbă Neagră constă în faptul că nava sa ar fi conținut grămezi de cărbune, asta înainte să existe vreo exploatare a cărbunelui în America; dar oamenii de știință ar putea avea acum un răspuns.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Povestea navei lui Barbă Neagră este exact așa cum ți-ai imagina o poveste legendară cu pirați. Lansată la începutul secolului al XVIII-lea, nava lungă de 31,4 metri era o navă franceză de comerț cu sclavi care naviga pe Atlantic.

Pe  28 noiembrie 1717, nava a fost capturată de Edward Teach (Barbă Neagră) și de gașca sa de pirați în apropiere de insula Saint Vincent. Adunând un echipaj de până la 400 de pirați, Barbă Neagră a folosit nava pentru a dezlănțui iadul și pentru a obține tezaure de comori în jurul Caraibelor. Acesta apare și în franciza de filme „Pirații din Caraibe”, așa cum îi stă bine oricărei legende despre pirați.

Blackbeard a redenumit nava în „Queen Anne’s Revenge” (Răzbunarea Reginei Ana), făcând referire la monarhul care murise cu trei ani înainte. Unii au sugerat că numele ar fi fost o referire la așa-numitul Război al Reginei Ana, în care Barbă Neagră a luptat în cadrul Marinei Regale, povestește IFL Science.

În cele din urmă, nava s-a scufundat în iunie 1718, când a eșuat lângă Beaufort Inlet, Carolina de Nord, iar epava a fost redescoperită în 1996.

În ce constă misterul Piratului Barbă Neagră?

Din epavă, arheologii au recuperat unele dintre comorile lui Barbă Neagră, incluzând aur, documente de hârtie, mercur, produse din alamă, mărgele de sticlă și, în mod neașteptat, sute de bucăți de cărbune.

Barbă Neagră a navigat cu decenii înainte de mineritul cărbunelui în America de Nord și abia în anii 1870 navele cu abur puteau fi propulsate prin arderea combustibilului, așa că ce căuta cărbunele în epavă?

„Într-un cadru din secolul al XIX-lea sau al XX-lea, cea mai ușoară explicație pentru sursa ambelor tipuri de cărbune ar fi putut fi în Apalași, dar mineritul acolo nu a existat în perioada pe care o analizăm. În plus, coloniștii europeni nu au descoperit antracitul din Pennsylvania până poate în ultima parte a anilor 1760, iar mineritul real, legitim, nu a avut loc până în anii 1800”, spune James Hower, autor al studiului, de la University of Kentucky Center for Applied Energy Research, într-un comunicat.

De unde provine cărbunele din epavă?

Cercetătorii au analizat recent cărbunele și au cercetat fundul mării pentru a rezolva misterul Piratului Barbă Neagră. Munca lor a dezvăluit că minereul datează mult mai târziu decât vremea lui Barbă Neagră. Faptul că era presărat în jurul epavei a fost doar o întâmplare.

Epava se găsește în largul coastei Fort Macon, care a devenit un port cheie și o stație de realimentare cu cărbune în timpul Războiului Civil, după ce trupele Uniunii l-au capturat pe 26 aprilie 1862. În următorii doi ani, 421 de nave au făcut aproape 500 de călătorii în oraș pentru cărbune. Se pare că unele dintre nave ar fi aruncat o parte din încărcătură peste bord.

Apoi cărbunele s-a adunat pe epava piratului ca urmare a valurilor, a curenților de maree și a uraganelor, care au făcut ca intrările și bancurile de nisip de-a lungul Outer Banks să se schimbe de-a lungul anilor.

O pură coincidență

„Se pare că nu a fost nevoie să căutăm sursa pentru că existența cărbunelui în epavă a fost o simplă coincidență. Cel mai probabil, cărbunele a fost aruncat de pe navele marinei americane în epoca Războiului Civil”, a explicat Hower.

Studiul este publicat în International Journal of Nautical Archaeology.

Vă recomandăm să citiți și:

Un topor ritualic cu un tigru gravat, datând din Neolitic, a fost descoperit în China

În urmă cu 196 de ani se vindea primul pachet de chibrituri

Climatul mediteranean antic ar putea fi reconstruit cu ajutorul mumiilor

Oamenii antici mâncau melci uriași în urmă cu 170.000 de ani